Cauza afecțiunilor parodontale sînt infecțiile microbiene. În stare incipientă afecțiunea poartă numele de gingivită și poate fi prevenită sau tratată și vindecată.
Netratată, gingivită conduce la afecțiuni dentare care afectează țesutul gingival, maxilarul, mandibulă și parodontiul (țesutul care susține dintîi) și în final la pierderea dinților.
Semne alarmante:
- gust neplăcut în gură
- respirație urat mirositoare
- gingii roșii
- gingii sensibile
- gingii care sângerează
- pierderea dinților
- dinți sensibili
- durere la masticație
- puroi în jurul dinților și gingiilor
- tartru (depuneri de culoare galben-brună) pe suprafață dinților
Gingivită – stadiul incipient al unei afecțiuni parodontale, caracterizat prin sângerare, moliciune, inflamarea și inrosirea gingiilor. Parodontită marginală – un stadiu mai avansat al unei afecțiuni gingivale în care sunt afectate osul maxilar și ligamentele corespunzătoare. Din cauza că gingia se depărtează de dinte sunt afectate osul maxilar și țesuturile din jur. Parodontită avansată – evoluția parodontitei marginale care are că rezultat afectarea gravă a osului maxilar. Gingia se retrage mult și se formează puroi. Consecințele sunt mult mai serioase: deteriorarea masivă a osului maxilar, slăbirea și pierderea dinților.
Medicii stomatologi recomandă un periaj dentar corect și eficient, o pastă de dinți cu acțiune bună, precum și prezentarea pentru control periodic stomatologic.Toate acestea conduc la prevenirea apariției plăcii bacteriene și implicit la prevenirea afecțiunilor parodontale.
